Echipament Montan de Bază

Echipament montan de baza

Echipament Montan de Bază

Echipament
1 Sep 2017 paul

Orice activitate sportivă necesită un echipament minim pentru a se desfăşura în siguranţă şi confort iar drumeţiile nu fac excepţie. Am să descriu mai jos nu doar minimul de echipament cu care ar trebui să începem o tură montană ci şi variantele pe care le poţi duce cu tine pentru a avea parte de un week end reuşit.

Dacă stăm să ne gandim la toate detaliile pe care ar putea să le cuprindă o expediţie putem să strângem o listă frumuşică de echipament de care avem nevoie. În plus, dacă luăm toate variantele de ture (ture de o zi, camping, tură de iarnă, expediţie pe mai multe zile) obţinem o colecţie chiar mare de echipament.

Dar hai să incepem de la început.

Echipamentul minim cu care se poate avea pretenţia de a face o tură (uşoară) pe munte e: bocanci şi rucsac. Bocancii îţi asigură protecţie la picioare (care sunt destul de necesare pentru o drumeţie) iar în rucsac transporţi tot necesarul pentru acea tură.

Bocancii (şi încălţămintea)

Deşi poate nu pare, încălţămintea e cea mai importantă piesă de echipament din "arsenalul" unui montaniard. În majoritatea turelor se folosesc bocancii pentru protecţia şi confortul pe care-l oferă dar există o gamă variată de articole de încălţăminte care pot fi folosite, după cum vedeţi mai jos.

Bocanc de trei sezoane

Bocancii de vară şi/sau de trei sezoane (primăvară-vară-iarnă) - Sunt tipul de încălţăminte cel mai frecvent folosit în turele montane. O pereche bună de bocanci (şi aici mă refer la cei înalţi, cu carâmb peste gleznă) oferă protecţie pentru glezne când se merge pe teren accidentat; sunt rezistenţi la apă pentru a ne ţine picioarele uscate în timpul ploilor sau dacă e nevoie să traversăm mici pârâiaşe; au o aderenţă bună pe majoritatea suprafeţelor; au capacitatea de a "respira", adică elimină transpiraţia piciorului şi eventuala apă care a ajuns înăuntru. Dacă o pereche de bocanci nu e respirabilă, şansele să rămânem cu picioarele uscate până la sfârşitul turei, chiar dacă nu i-am udat, sunt mici deoarece transpiraţia rămâne în interior şi nu e eliminată.

Bocancii sunt făcuţi de regulă din piele sau piele întoarsă, dar pot avea şi materiale sintetice sau plasă pentru respirabilitate suplimentară. Majoritatea boncancilor impermeabili au o aşa-numită "membrană respirabilă", găsită în comerţ sub diferite nume (GoreTex, SympaTex, E-Vent, etc.) care permite vaporilor de apă să iasă, dar nu permite picăturilor să intre.

Un alt element important pentru bocanci e talpa: trebuie să fie rezistentă abraziunii şi mersului prelungit şi trebuie să aibă o aderenţă bună pe suprafeţele întâlnite la munte. Ea e facută în general din cauciuc rezistent, dar se găseşte suplimentată cu felurite materiale care absorb şocurile, cresc aderenţa sau durata de viaţă.

Bocanci/ghete pentru ture scurte - Dacă se fac drumeţii de o zi, sau drumeţii usoare în condiţii de vreme bună se poate face un compromis şi putem folosi o pereche mai uşoară de ghete (de obicei joase). În cazul drumeţiilor uşoare nu e necesară o susţinere foarte puternică a gleznei şi putem să dăm la schimb impermeabilitatea pe confort şi greutate redusă. Acest tip de ghete sunt găsite de regulă fără membrană impermeabilă şi cu o talpă mai moale

Parazăpezi de diferite dimensiuni

Încălţăminte specializată - Există numeroase modele de încăltăminte, croite special pentru diferite activităţi montane, dar nu voi intra foarte mult în detaliu cu acestea. Totuşi merită menţionate, deoarece joacă un rol important în aceast domeniu. Aici putem cuprinde: bocanci de iarnă, clăpari de tură, semighete, espadrile de căţărare, sandale speciale de munte, cizme speo, adidaşi de trail-running şi multe alte variaţii si hibridizări.

Parazăpezile - accesoriu foarte util, folosite pe zăpadă, noroi şi iarba udă, parazăpezile se leagă peste încălţăminte până sub genunchi şi previn patrunderea zăpezii sau a apei în interiorul ghetei. Sunt esenţiale în special în perioadele de iarnă când e zăpadă mare.

O regulă simplă pentru alegerea unei perechi de bocanci e să-i iei, în general, cu un număr mai mare (pentru a acomoda şosete mai groase şi pentru faptul ca picioarele se umflă de la mers susţinut pe perioade lungi) şi să îţi fie comozi. Cea mai bună idee e să mergi să-i încerci în magazin, să umbli în ei măcar 5-10 minute. Variante sunt nenumărate, de la ieftini la scumpi, dar în general se aplică regula "valorează cât dai pe ei". Pentru început, e bine să-ţi cumperi o pereche mai ieftină, la nivelul experienţei şi abia apoi să treci la ceva mai scump, odată ce câştigi "vechime".

Rucsacul

Rucsacul e mijlocul principal cu care se transportă restul echipamentului, de aceea are un rol aşa de important. Există ture rare în care nu se poartă niciun fel de rucsac, dar sunt de obicei foarte scurte (1-2 ore până la un vârf din apropiere). După scopul lui, rucsacul există în o gramadă de variaţii, dar principalul atribut e capacitatea, măsurată în litri.

Rucsacuri mici (10-20 litri) - sunt folosite în ture scurte, de obicei de la locul de campare sau cabană până pe un vârf din apropiere sau în ture uşoare de vară. Sunt de obicei prevazuţi doar cu bretelele de umeri, breteaua de şold fiind inutilă datorită greutăţii mici pe care o suportă iar chingile exterioare pentru prinderea uneltelor (bete de trekking, izopren, etc.) sunt puţine sau inexistente.

Rucsac de 50+10 litri

Rucsacuri de tură (25-40 litri) - aceste rucsacuri sunt folosite ori la ture de o zi întreagă, ori pentru ture tehnice (alpinism, tură tehnică de iarnă). În funcţie de modelul achiziţionat, pot să aibă diverse elemente precum: chingi pentru fixarea beţelor, pioleţilor şi a schiurilor, compartiment special pentru hidrobag, chingi pentru izopren sau coardă. De asemenea se găsesc variante cu sau fără breteaua de şold si de piept

Rucsacuri pentru mai multe zile (de la 40 litri în sus) - acesta este rucsacul în adevăratul sens al cuvântului. Folosit la ture de mai multe zile, e cel mai versatil tip de rucsac. În general e prevăzut cu mai multe compartimente, la unele, compartimentul principal fiind împărtit special pentru depozitarea sacului de dormit. Au prezentă breteaua de şold, care are rolul de a distribui o parte mare din greutate pe şolduri şi breteaua de piept pentru a putea fi strâns bine pe torso. În funcţie de modelul achiziţionat, poate să aibă următoarele elemente: compartimente mici suplimentare pentru lucrurile care trebuie să fie la îndemână pe capac, laterale şi partea din faţă a rucsacului; chingi în partea de sus şi jos pentru fixarea cortului, izoprenului; chingi si buzunare laterale pentru fixarea beţelor, toporului, pioletului sau skiurilor; buzunare pentru sticla de apa sau termos; buzunare impermeabile pentru hartă sau telefon; buzunar special cu orificiu pentru hidrobag. Buclele din chingă prezente de obicei pe faţa rucsacului se numesc "daisy chain-uri" şi se pot echipa cu elastic pus in X-uri (ca şireturile la adidaşi) sau cu chingi de compresie unde se pot agăţa diverse piese de echipament: sac de dormit, cort, izopren, pioleti, beţe, etc.

Rucsacurile peste 80 litri sunt pe cale de dispariţie deoarece echipamentul e din ce în ce mai uşor şi ocupă puţin spaţiu. Deşi încă există, sunt folosite la expediţii pe zile multe şi cu încărcări mari.

Rucsacuri specializate - există desigur numeroase modele de rucsacuri specializate pe care le voi menţiona fară sa le descriu în detaliu. Acestea cuprind: rucsacuri pentru trail running cu hidrobag inclus, banane pentru speologie, rucsacuri cu portababy, rucsacuri cu cadre metalice folosite la salvare montană, etc.

Un rucsac bun poate să te ţină ani întregi dacă îl fereşti de condiţii dure şi dacă îl întreţii cum trebuie. Dacă vrei să-ţi achiziţionezi un rucsac e foarte important să-l testezi bine înainte, ca să fii sigur că e potrivit pentru tine. Ca în cazul bocancilor, evită să cumperi rucsacul pe internet, fără să-l încerci. Cel mai recomandat e ca atunci când vrei să-l cumperi, să duci cu tine tot echipamentul pentru o tură normală şi să-l pui în rucsac. Nu te sfii să ceri ajutorul unui angajat al magazinului pentru asta. Dacă nu vrei să duci dupa tine propriul echipament, alege din magazin echipament similar astfel încât să-l umpli. În acest mod poţi să-ţi dai seama cât de spaţios e, dacă îţi stă bine pe spate şi dacă poţi să-l ajustezi în funcţie de nevoi.

Cu bocancii şi rucsacul poţi să-ţi începi aventura montană, dar după cum am spus, acesta e minimul de echipament cu care poţi ieşi. În continuare am să detaliez şi restul de echipament de care ai nevoie pentru aventura ta.

Hidratarea

Hidrobag

Hidratarea e o activitate deosebit de importantă pe munte de aceea trebuie să ne asigurăm că avem mereu o sursă de apă la îndemână. Omul poate trăi o lună fără mâncare, dar doar 3 zile fără apă. Dezhidratarea poate să aibă efecte periculoase pe munte de la buze crăpate şi stare de disconfort, până la confuzie, luarea de decizii pripite şi halucinaţii. Apa se transportă în sticle din plastic datorită greutăţii reduse, iar când temperaturile scad sub 0, e idee bună să avem un termos cu ceai fierbinte în locul apei. 

O soluţie puţin mai costisitoare, dar mai comodă este un hidrobag - un săculeţ durabil din plastic care are un furtun. Hidrobag-ul se pune în rucsac pentru a fi protejat de căldură sau îngheţ, iar furtunul iese în exterior, pentru a fi la îndemână.

Desigur, trebuie să avem în vedere ca toată apa consumată să fie curată. Dacă se pune de acasă e în regulă, dar dacă suntem nevoiţi să luăm apă din surse îndoielnice e bine să fie sterilizată înainte. Există mai multe medote de a curăţa apa pe teren: prin fierbere, cu ajutorul pastilelor dezinfectante (clor, iod, etc.) sau cu ajutorul unui filtru.

Orientarea

Hartă topografică
Dispozitiv GPS
Busolă

Pe partea de orientare avem 2 categorii principale de echipament: clasic - harta şi busola sau modern - dispozitivele GPS.

Harta - folosită la orientarea clasică, fie ea printată sau în format digital (ca poză, a nu se confunda cu dispozitivul GPS) harta cuprinde o mulţime de informaţii pe care o să le detaliez în alt articol, printre care: numele masivului sau a zonei pentru care e concepută; scala, care reprezintă proporţia între marimea hărţii şi marimea reală a unităţii de relief reprezentată (de exemplu o hartă cu scara 1:50000, e de 50.000 ori mai mică decât suprafaţa reală de teren reprezentată); reprezentarea în două dimensiuni a subunităţilor de relief, elementelor hidrografice (râuri, pârâiaşe, izvoare, lacuri), pădurilor, clădirilor, stânelor, drumurilor, etc.; traseele turistice împreună cu simbolul care le defineşte (în România există 3 culori: roşu, galben şi albastru şi 4 forme: linie, cerc, triunghi şi cruce); curbele de nivel, care ne ajută să "vedem" harta în 3 dimensiuni prin intermediul unor linii trasate de-a lungul formelor de relief; legenda hărţii care explică fiecare simbol regăsit. La unele hărţi întâlnim şi marcajul care indică direcţia NORD, deşi se subînţelege că nordul e către partea de sus a hărţii.

Busola - folosită împreună cu harta, ea completează kit-ul de orientare clasică. Scopul ei principal este de a indica nordul magnetic şi de a "orienta" harta în direcţia potrivită. În funcţie de model, busola poate fi dotată cu o scală gradată care ajută, împreună cu harta, la calculul aproximativ a distanţelor; lupă care ajută la citirea cu uşurinţă a hărţii; cadran rotativ care ajută la păstrarea direcţiei de mers sau pentru a lua repere pe hartă; clinometru pentru măsurarea înclinaţiei unei pante.

Dispozitive GPS - e un dispozitiv electronic care, cu ajutorul unor sateliţi, ne arată exact poziţia pe teren. Aceasta poate fi reprezentată doar prin coordonate (de ex. Lat: 45.599767, Lon: 24.736148) iar în acest caz ne orientăm cu ajutorul unei hărţi fizice sau pe o hartă digitală GPS care se încarcă pe dispozitiv unde putem vedea poziţia relativ faţă de hartă. Nu uita, fiind un dispozitiv electronic, GPS-ul se bazează pe baterii pentru funcţionare, deci ele trebuie încărcate înainte de tură. De asemenea, GPS-ul nu are semnal decât în spaţiu deschis, acesta fiind inutil de exemplu într-o peşteră.

Orientare clasică vs. orientare modernă - e un subiect de dispută în multe grupuri montane şi pe bună dreptate! Fiecare din cele două are plusuri şi minusuri. Orientarea pe bază de GPS are avantajul de a fi uşor de folosit, precis, eficient în condiţii de vizibilitate slabă şi la îndemâna oricui; pe de altă parte, dispozitivele GPS sunt scumpe, functionează pe bază de baterii care se pot termina şi nu au semnal în zone acoperite cum ar fi peşterile. Busola şi harta sunt dispozitive uşoare, nu depind de baterie, ieftine şi care nu ocupă mult loc în bagaje; reversul e că e nevoie de nişte cunoştinţe pentru a putea fi folosite, pot fi imprecise dacă sunt folosite greşit şi în condiţii de vizibilitate scăzută îşi pierd eficacitatea, bâzandu-se pe repere reale pentru orientare.

Pentru o orientare inteligentă, dacă foloseşti GPS-ul, "dublează-l" cu o hartă şi o busolă mică - sunt uşoare, nu ocupă mult loc şi te-ar putea salva în cazul în care ramâi fără GPS. De asemenea, evaluează condiţiile de traseu: dacă ai un traseu uşor, bine marcat, nu e necesar să iei un dispozitiv GPS. În schimb dacă te aştepţi la un traseu prost marcat sau condiţii de ceaţă/noapte, un GPS te-ar putea scoate din situaţii neprevăzute.

Iluminarea

Dacă spui: "De ce să am nevoie de lumină? Mă duc ziua pe traseu!", mai gandeşte-te! Au existat numeroase incidente datorită lipsei de lumină: timpi calculaţi prost, condiţii neprevăzute sau schimbare bruscă a vremii şi te-a prins noaptea. Iluminarea face parte din echipamentul de bază deoarece indiferent de tipul de tură, există şansa să fim surprinşi de întuneric, caz în care dacă nu avem o sursă de lumină, nu putem continua traseul în siguranţă sau nu putem fi salvaţi.

Lumina are 2 roluri principale: de a vedea şi de a fi văzut. Lumina funcţionează şi ca mod de alertă: să fim văzuţi de colegi, de echipajele de salvare sau chiar pentru transmiterea semnalelor luminoase.

Frontală

Frontalele - sunt lanterne special concepute încât să poată fi purtate pe cap, astfel eliberând mâinile. Ele sunt principala sursă de iluminare a unui montaniard şi variază ca performanţe şi preţ de la frontale ieftine, cu durată de baterie şi putere de iluminare slabă până la frontale performante, de obicei folosite în speologie, cu preţ ridicat şi dotări pe măsură.

Lanternele - sunt rareori folosite în mediul montan deoarece ocupă o mână şi sunt uşor de scăpat. Le regăsim mai mult în camping-uri şi ca rezerve în cazul nefuncţionării frontalei.

Lămpi de camping - lămpile de camping îşi au utilizare în interiorul sau în jurul corturilor, în refugii fară lumină sau în peşteri. Sunt de obicei mai mari decât o frontală, de aceea sunt luate în bagaj doar la ture uşoare sau unde se permite accesul cu masina.

Îmbrăcămintea

Îmbrăcăminte din polar

Îmbrăcămintea montană e un subiect destul de vast, de aceea o să-l abordez în alt articol, dar voi prezenta succint câteva idei despre alegerea hainelor la munte. Evident, nu există o regulă universală pentru toate turele, hainele trebuie purtate în funcţie de sezon şi de condiţiile meteo. Singura regulă care e aproape universal valabilă e: fără bumbac! Hainele din bumbac absorb umezeala şi apa şi o ţin prinsă între fibrele ţesăturii, din acest motiv hainele se usucă greu şi nu ţin cald.

Geacă hardshell impermeabilă

În general, la turele pe munte se poartă haine construite din fibre sintetice (nylon, poliester, fibre acrilice, etc.) deoarece acestea nu reţin umezeala, sunt uşoare şi se usucă repede. Un alt material folosit, în special în sezonul rece este lâna, în special cea merinos, care e o variantă foarte moale de lână. Ea absoarbe mai puţină apă decât fibrele de bumbac, de aceea îşi păstrează calităţile de izolare termică deşi se usucă mai greu decât fibra sintetică. Pe langă asta, lâna nu reţine mirosuri neplăcute, de aceea se poate purta mai mult timp decât hainele făcute din fibre sintetice.

Pentru sezonul rece, e ideal dacă se abordează metoda celor 3 straturi:

  • stratul de bază are rolul de a absorbi transpiraţia de la nivelul pielii şi de a o elimina, e compus din haine mulate pe corp, de preferabil cu un conţinut de lână pentru izolare termică şi un miros redus.
  • stratul de izolare care poate fi compus din una sau mai multe piese. Polarul e un material bun pentru stratul intermediar pentru că oferă o izolare termică eficientă. Puful e de asemenea o alegere bună cât timp nu e comprimat (dacă se comprimă, îşi pierde proprietăţile de izolare).
  • stratul de protectie împotriva umezelii şi a vântului. În funcţie de necesitate acest strat e o geacă sau o pereche de pantaloni, care rezistă la apă şi la vânt.

În sezonul cald se poartă de obicei haine lejere şi subţiri care lasă aerul să circule pentru a preveni transpiraţia. De asemenea, există haine tratate special contra razelor UV pentru a proteja pielea împotriva arsurilor solare.

Am să descriu în detaliu capitolul de îmbrăcăminte într-un articol viitor.

Primul-ajutor

Trusă de prim ajutor compactă

Un element foarte important al unei drumeţii, adesea ignorat de mulţi, este trusa de prim ajutor. Acestă "trusă" e formată din 2 parţi esenţiale: trusa fizică unde avem tot echipamentul necesar pentru prim-ajutor şi "bagajul de cunoştinţe". Degeaba există faşe, medicamente, unguente, soluţii dacă nu avem cunoştinţele necesare pentru a le folosi. Aşadar, orice montaniard, oricât ar fi de neexperimentat, indiferent de lungimea turei, trebuie să cunoască reguli de bază de prim-ajutor şi să aibă la el o trusă.

În timp ce cunoştinţele de prim-ajutor nu le poţi cumpăra, ele trebuie dobândite, trusa se poate cumpăra sau poţi să ţi-o faci chiar tu! Cam asta ar trebui să conţină:

  • Comprese şi faşe sterile - în cazul tăieturilor, juliturilor sau arsurilor
  • Faşă elastică - pentru a ţine compresele la locul lor sau pentru a bandaja încheieturile pentru susţinere şi compresie
  • Rolă de leucoplast - pentru a lipi compresele sau pentru a preveni bătăturile şi băşicile. Poate fi folosit şi la repararea echipamentului în caz de urgenţă
  • Pensetă şi pensetă anti-căpuşe - pentru a scoate aşchiile sau căpuşele din piele
  • Foarfecă cu capete rotunjite - folosite la tăierea de urgenţă a hainelor, a faşelor, leucoplastului sau sforii
  • Ace de siguranţă (bistoş-uri) - utile la scoaterea aşchiilor, legarea faşelor sau reparaţii de echipament
  • Vată sau dischete demachiante - pentru curăţarea rănilor sau aplicarea soluţiilor dezinfectante
  • Mănuşi chirurgicale - de preferabil fără latex pentru a preveni alergiile, folosite pentru protejarea mâinilor împotriva factorilor biologici sau, în caz de nevoie, folosite ca recipient pentru apă
  • Plasturi de diferite dimensiuni pentru tăieturi mici, băşici, julituri, arsuri, etc.
  • Unguent cu antibiotic - Baneocin, pentru răni infectate la nivelul pielii
  • Soluţie dezinfectantă - Apă oxigenată, alcool sanitar, betadină, rivanol - pentru curăţarea şi dezinfectarea rănilor
  • Medicamente diverse - Ibuprofen, pentru inflamaţii musculare; Paracetamol - pentru febră; Aspirină - pentru dureri de cap sau pentru prevenirea atacului de cord; Furazolidon - antidiareic; Aerius, Claritine - pentru prevenirea şi eliminarea reacţiilor alergice; Dicarbocalm - pentru aciditate la stomac. ATENŢIE! Fiecare persoană ar trebui să aibă propria selecţie de medicamente pentru a elimina riscul de alergii sau reacţii secundare la medicamente necunoscute.
  • Cremă antiinflamatoare - Diclofenac, pentru ameliorarea inflamaţiilor şi durerii musculare sau a încheieturilor

Trusa trebuie să fie mică şi compactă, din acest motiv, nu o încărca cu foarte multe elemente din acelaşi "soi". De exemplu, e suficient să ai la tine câte 1-2 pastile din fiecare medicament, nu e nevoie de o cutie întreagă!

Protecţia solară

Adesea neglijată din diverse motive: "e înnorat azi", "sunt mai închis la ten, nu ma arde soarele", "măcar mă bronzez", lipsa de protecţie solară ne poate aduce mult disconfort. În principiu, sunt 3 parţi ale corpului care trebuie protejate de soare: ochii, capul şi restul corpului :)

Şapcă folosită la drumeţii

Ochelarii de soare - razele solare ne dăunează ochilor, cu atât mai mult la altitudine unde ultravioletele sunt mai puternice. Se recomandă folosirea unor ochelari de soare care blochează cât mai mult din razele UVA si UVB, de preferabil 100%. Atenţie la turele de iarnă, o zi însorită pe zăpadă poate fi deosebit de periculoasă: zăpada reflectă razele solare şi poate duce la o situaţie periculoasă numită orbirea zăpezilor, de aceea iarna e recomandat să se poarte ochelari de soare închişi.

Protecţia capului - capul trebuie protejat cu pălării sau buff-uri pentru a se reduce riscul de insolaţii sau dureri de cap. Se preferă pălării cu boruri puţin mai largi decât pălăria în sine pentru a oferi protecţie suplimentară ochilor, urechilor şi cefei.

Protecţia pielii - în zonele montane, ultravioletele au un efect mai puternic, ele acţionând chiar dacă există o pătură subţire de nori. Dacă se fac ture prelungite sau staţionări de durată la soare se recomandă folosirea protecţiei solare fie sub formă de cremă, ori prin acoperirea zonelor expuse soarelui. Factorul de protecţie recomandat pentru o cremă solară este de 30. Zonele predispuse la arsuri solare în timpul verii sunt: braţele, faţa (în special nasul), ceafa şi gambele. În timpul iernii, datorită hainelor, suntem protejaţi, singura zonă expusă fiind faţa.

Focul

Amnar
Combustibil solid

Focul a fost şi rămâne în continuare un puternic aliat al omului, dacă este folosit corespunzător. În situaţii de urgenţă, un foc poate să ridice moralul grupului şi chiar să salveze vieţi prin căldura şi lumina oferită. Există numeroase moduri de a face focul, unele mai uşoare, altele mai grele care necesită rabdare, dar pentru o utilizare de bază, una din următoarele metode ar trebui să funcţioneze fără multe bătăi de cap.

Chibriturile - Una din cele mai elementare moduri de a face focul, chibriturile sunt ieftine, uşoare şi ocupă loc puţin. Partea proastă e că dacă sunt expuse la umezeală,  ele îşi pierd utilitatea. În acest scop au fost create chibrituri speciale, rezistente la apă care sunt foarte utile pe munte.

Bricheta - De asemenea un instrument simplu de folosit şi care e bine de ţinut în rucsac. La fel precum chibriturile, dacă sunt expuse la apă brichetele îşi pierd funcţionalitatea, dar pot fi "reînviate" prin uscare.

Amnarul - Amnarul este o bucată de magneziu care prin pilire energică cu un cuţit produce scântei foarte fierbinţi (până la 3000 grade Celsius!). El nu produce flacără de unul singur, scânteile trebuie direcţionate către un material inflamabil: hârtie, iască, aşchii de lemn foarte uscate, etc.

Lumânările - Lumânările au rol dublu, ele fiind folosite şi ca dispozitive de iluminat (într-o peşteră de exemplu, unde nu există riscuri de incendii). Sunt rezistente la apă, au un potenţial de ardere prelungit şi se aprind uşor. Mare grijă dacă aveţi de gând să folosiţi lumânările pentru iluminarea cortului! Ele pot arde găuri destul de rapid în materialul subţire de tentă.

Combustibil folosit la aprinderea focului - pentru a ajuta la aprinderea mai rapidă a focului, există pe piaţă o multitudine de forme de combustibil, printre care: spirt solid - bucatele de material poros îmbibate în petrol sau motorină, hârtie imbibată în ceară, lemn tratat cu petrol şi multe altele. Acestea sunt uşoare, ocupă spaţiu puţin şi ne fac viaţa mult mai uşoară când încercăm sa aprindem un foc încăpăţânat.

Ştiai că tampoanele pot fi folosite împreună cu amnarul pentru a porni focul? Tamponul fiind făcut dintr-un bumbac foarte fin, în contact cu scânteile fierbinţi produse de amnar se aprinde instant. Tot ce ai de făcut e să desfaci tamponul astfel încât să obţii o masă aerisită de bumbac şi apoi să-l aprinzi cu amnarul. O altă idee de "firestarter" e să îmbibi dischete demachiante în ceară topită şi să le laşi la uscat. Vei obţine un disc rezistent la apă, care arde un timp prelungit!

Oriunde ai fi, dacă e vorba de foc, el poate să devină periculos destul de repede. De aceea nu trebuie lăsat nesupravegheat şi nu trebuie făcut în zone unde există risc de incendii: în pădure, lângă sau în cort, în iarbă foarte uscată, în alte zone decât sobele din cabane, etc.

În camping

Camparea, faţă de turele de o zi sau turele cu înnoptare la cabană, are ceva în plus: nevoia de a amenaja un loc de dormit. Sunt o mulţime de unelte pe care le folosim doar în camping, dar minimul necesar pentru a avea o noapte liniştită e: cortul, sacul de dormit şi salteaua.

Cort montan

Cortul - din tot echipamentul montan, cortul e probabil cel mai divers element, putând fi regăsit într-o varietate mare de dimensiuni, culori şi forme. El are rolul de a ne oferi protecţie faţă de elementele naturii (vânt, ploaie, soare) şi faţă de animale nedorite (ţânţari, căpuşe, rozătoare, etc.); e, cum s-ar spune "casa noastră departe de casă".

El se caracterizează prin numărul de persoane pe care le poate găzdui, greutatea, numărul de intrări, numărul de verande, rezistenţa la apă, aerodinamică, scopul folosirii (vezi mai jos).

Elementele structurale ale unui cort sunt:

  • Interiorul cortului - conţine de obicei şi fundul cortului, este camera propriu zisă în care se doarme, are rolul de a ţine afară umezeala şi condensul din exterior, precum si animalele pentru că se închide etanş
  • Exteriorul cortului (supratenta) - spre deosebire de interior, nu se inchide etanş, permite aerului să circule pe dedesubt, sau prin ferestrele de aerisire. Supratenta e impermeabilă şi rezistentă la vânt, calităţi ce o fac perfectă pentru protecţie în timpul unei furtuni. Majoritatea supratentelor sunt de asemenea îmbrăcate într-un strat anti-ultraviolete, pentru a ne oferi protecţie solară.
  • Beţele - au rolul de a oferi formă şi rigiditate interiorului şi supratentei. Pot fi fabricate din fibră de sticlă, care e mai grea dar mai ieftină, sau din duraluminiu care este mai uşor dar are un preţ mai ridicat.
  • Cuiele  sunt folosite la ancorarea cortului, de obicei realizate din otel inoxidabil sau aluminiu şi se pot găsi într-o varietate mare de forme: cuie dure pentru teren bolovănos, cuie ultra-uşoare, cuie pentru nisip, cuie pentru zăpadă, etc.
  • Cordelinele de tensionare a supratentei -  sunt folosite pentru a întinde supratenta şi a-i oferi rezistenţă sporită în vânt.

 

Din punct de vedere a scopului, putem regăsi următoarele tipuri de cort:

  • Corturi montane - rezistente la vânt şi la apă, având o greutate relativ redusă, în general găzduieşte 2-3 persoane. Acestea sunt corturile unui montaniard de rând, se adaptează uşor oricărei situaţii şi au un preţ mediu comparativ cu alte modele.
  • Corturi de camping (cort de festival) - au o rezistenţă destul de bună la apă dar redusă la vânt din cauza formei mai puţin aerodinamice. Sunt corturi ieftine cu o greutate mai mare decât cele montane, folosite în general în camping-uri în care se ajunge cu maşina sau la festivaluri. Sunt corturi de 2-4 persoane.
  • Cort extrem - folosite în condiţii vitrege (pe creste montane, în vânturi şi furtuni puternice) sunt foarte rezistente la apă şi la vânt datorită formei aerodinamice. Sunt puţin mai incomode decât cele montane, pentru aerodinamică sacrificându-se spaţiul. În general adăpostesc 1-2 oameni şi au un preţ ridicat. O ramură aparte în această categorie sunt corturile de iarnă, care prezintă o "fustiţă" pe supratentă care împiedică zăpada să fie viscolită în interior.
  • Cort ultralight - sunt folosite pentru ture prelungite, unde greutatea e importantă. Au o rezistenţă bună la apă şi la vânt şi de obicei sunt mai compacte (spatiul e mai mic). Sunt realizate din materiale rezistente şi foarte uşoare, de aceea au un preţ ridicat. Adăpostesc 1-2 oameni.
  • Cort de familie - corturi mari de 4 pana la 10 persoane, prea grele şi mari de transportat în rucsac. Au o rezistenţă medie la ploaie şi destul de redusă la vânt, aşadar sunt adaptate pentru condiţii lejere de campare. Preţul este mediu.
  • Alte tipuri de cort -  care cuprind corturi de safari, care pot fi montate pe maşini de teren; refugii, folosite în caz de urgenţe sau pentru ture ultra-light; saci de bivuac, "corturi" de o persoană formată doar dintr-o supratentă fără structură, un sac impermeabil care protejează de apă şi de vânt, folosit la speologie, alpinism, ture extreme de iarnă.

Dacă vrei să achiziţionezi un cort, pune-ţi următoarele întrebări: Pentru ce vreau să-l folosesc? Ture lejere, ture grele în care e nevoie de greutate mică, să ies cu familia? Câte persoane să intre în el? Prefer confort sau funcţionalitate? Câte intrări şi câte verande să aibă? Eu când mi-am ales cortul, am optat pentru un cort montan, de 2 persoane, cu 2 intrări şi 2 verande. Am sacrificat puţin la capitolul greutate pentru a avea mai mult spaţiu de depozitare şi acces mai uşor. Tu s-ar putea să-ţi doreşti altceva.

Sac de dormit

Sacul de dormit - e coconul în care dormi şi care-ţi ţine cald noaptea, poţi să îl consideri un soi de pătură care te îmbracă complet. E caracterizat de gradul de izolare, care se traduce într-un sistem de gradare a temperaturii, după cum urmează:

  • Temperatura de confort - e de obicei reprezentată ca o plajă de temperaturi (de ex, 10°C - 2°C) în care majoritatea utilizatorilor dorm confortabil. Teoretic nu există temperatură maximă de confort, deoarece sacul se poate deschide pentru a fi folosit şi la temperaturi mai mari. Unele firme notează şi aceste temperaturi maxime.
  • Temperatura limită - e temperatura cea mai mică la care un bărbat (bărbaţii sunt mai rezistenţi la frig decât femeile) poate să doarmă 8 ore, fără probleme.
  • Temperatura extremă - e temperatura cea mai mică la care o femeie supravieţuieşte 6 ore fără să intre în hipotermie. Sunt de obicei temperaturi foarte scăzute, O mică notă aici: firmele mai slăbuţe care produc saci de dormit vor scoate în evidenţă această temperatură; cunosc multă lume care zice "am sac de -25", dar să se înţeleagă că e doar o schemă de marketing, temperatura extremă nu e relevantă în cazul achiziţiei unui sac de dormit!

Din punct de vedere ale materialelor folosite pentru umplutură, sacii sunt de 2 feluri:

  • Cu umplutură sintetică - majoritatea sacilor de dormit au umpluturi sintetice, ei au un preţ rezonabil şi au nevoie de întreţinere minimă. Sunt uşori cu un grad de izolare de la scăzut la mediu, depinzând de calitatea umpluturii.
  • Cu umplutură de puf de gâscă - puful de gâscă are o izolare mai bună decât umplutura sintetică, dar sacii de acest gen sunt mai sensibili. Se spală mai greu, dacă se umezesc îşi pierd drastic proprietăţile de izolare. Aceşti saci sunt preferaţi mai ales pentru sezonul rece, unde excelează ca izolare şi confort.

După sezonalitate, sacii se împart în 3 grupe:

  • Saci de vară - Saci uşori şi în general ieftini, cu umpluturi de material sintetic (rareori puf), au temperaturi de confort de peste 10°C
  • Saci de 3 sezoane - pentru sezoanele primăvară, vară, toamnă, sunt saci mai scumpi şi mai grei decât cei de vară, au temperaturi de confort în plaja -5°C - 10°C
  • Saci de iarnă - în general au umpluturi de puf, foarte puţine modele au umplutură sintetică, greoi, folosiţi în condiţii foarte reci. Au temperaturi de confort sub -5°C 

Multă lume crede că sacul de dormit te încălzeşte. Acest mit e fals! Tot ce face sacul de dormit e să izoleze căldura emanată de corpul tău, prin aerul ce-l captează între fibrele sintetice sau în structura pufului, el nu generează căldură.

Saltea autogonflabilă
Saltea tip izopren

Salteaua - sacul de dormit îşi face treaba cu izolarea destul de bine, cu excepţia părţii ce stă pe sol care e comprimată şi nu reţine căldură. Aşadar avem nevoie de un strat izolator între noi şi sol. Acest strat e salteaua care poate fi de 3 feluri:

  • Saltea de tip izopren - cel mai de bază tip de saltea, izoprenul e o bucată de material spongios (ca un burete), care izolează prin aerul captiv în structura lui. E ieftin şi uşor dar nu e comprimabil (ocupă volum mare) şi nici foarte comod pentru cineva care nu e obişnuit să doarmă pe el. Nivelul de izolare e mediu. Faţă de restul saltelelor are atuul de a fi foarte rezistent şi poate fi folosit pentru a sta afară la foc.
  • Salteaua gonflabilă - rareori folosită în ture montane, mai des pentru camping-uri unde este acces auto (saltele mari şi greoaie de genul Intex) sau în ture unde e importantă greutatea şi spaţiul ocupat (saltele super uşoare şi mici). Sunt mai scumpe decât izoprenele şi foarte sensibile la zgarieturi şi înţepături dar compensează prin greutate redusă şi spaţiu redus când nu e umflată.
  • Salteaua autogonflabilă - e o saltea gonflabilă care e umplută cu un strat de burete de uretan. E numită autogonflabilă pentru că atunci când e comprimată, buretele din interior are tendinţa să se expandeze şi salteaua se umflă singură. E sensibilă la înţepături, e mai grea şi mult mai scumpă decât izoprenul şi salteaua gonflabilă, dar conduce în materie de izolare şi confort. Se poate comprima şi pune într-un sac de compresie ce-i reduce mult volumul.

Saltelele au un indice de izolare numit R-Value, cu cât salteaua izolează mai bine, cu atât are R-Value-ul mai mare.

Alte piese utile de echipament

În mare, echipamentul de bază e acoperit mai sus, dar mai există câteva accesorii utile pe care e bine să le avem la noi într-o tură de munte.

Trusa de igienă - în special utilă pentru ture de mai multe zile, trusa personală de igienă ar trebui să cuprindă articolele folosite frecvent acasă şi anume: periuţă şi pastă de dinţi, serveţele umede, deodorant, absorbante (pentru fete, dacă e cazul), un săpun mic (de preferabil săpun ecologic), hârtie igienică.

Dacă ai un somn de iepure (te trezeşi uşor la orice zgomot) e o idee bună să pui în trusă şi dopuri pentru urechi care izolează fonic. Prind bine când nimereşti într-un camping gălăgios sau cu un coleg de drumeţie care sforăie tare.

Veselă de camping - e mult mai igienic şi mai comod să ai nişte tacâmuri decât să mănânci de pe jos cu mâinile. O farfurie de plastic, o cană uşoară de aluminiu şi un spork (tacâm care are o parte furculiţă şi o parte lingură) îţi fac viaţa mai uşoară când vine vorba de ora mesei.

Un briceag multitool - Victorinox e lider pe piaţă când vine vorba de multitool-uri, dar există multe alte companii care produc diverse variaţii ale aceluiaşi produs. Pe lângă utilitatea evidentă la tacâmurile de camping, briceagul poate fi folosit la multe alte scopuri printre care confectionarea de unelte, reparaţii sau chiar auto-apărare. În plus faţă de asta, multitool-ul mai conţine şi un desfăcător de conserve, şurubelniţă, tirbuşon, forfecuţă, pensetă şi multe alte mini-unelte foarte utile!

Arzător - cu gaz, combustibil lichid sau solid, arzătorul (numit printre montaniarzi Primus după numele uneia dintre firmele producătoare de arzătoare) e o bucată importantă de echipament, când ai nevoie de mâncare încălzită sau de un ceai fierbinte dimineaţa.

Beţe de trekking - te ajută să urci mai uşor pantele, distribuind o parte din greutate în maini. De asemenea îţi oferă puncte suplimentare de sprijin la coborâri sau pe teren accidentat.

Spray cu piper - util împotriva câinilor de stână, animalelor sălbatice sau a atacatorilor. Trebuie folosit cu grijă deoarece e foarte puternic şi orice utilizare greşită poate să ducă la neplăceri.

Echipament util: veselă de camping, briceag Victorinox, arzător, beţe de trekking, spray cu piper